Editorial Andrei Marutescu, Vicepreședinte AISR*
Europa riscă să piardă o oportunitate unică de a deveni un motor al cercetării în agricultură. În ultima perioadă, suntem martori la multe discuții și dezbateri despre Noile Tehnici Genomice (NGT). De fapt, NGT nu sunt chiar atât de noi. Totuși, este evident că există multe întrebări despre cum și de ce ar trebui reglementate plantele obținute prin editarea genomului, iar prin acest material, sper că pot lămuri unele aspecte.
Pentru început, amintesc că, în luna iulie a acestui an, Comisia Europeană a transmis Consiliului și Parlamentului European o propunere de Regulament care își propune să reglementeze la nivelul Uniunii plantele obținute prin noi tehnici genomice și produsele derivate din aceste plante (alimente și furaje). Parlamentul și Consiliul încearcă să ajungă la o formă de compromis acceptabilă de o largă majoritate în actuala legislatură. Până sa intru în detalii, sunt câteva aspecte ce trebuie lămurite, fiind baza pentru o înțelegere corectă și informată a contextului și a subiectului abordat. Unele sunt noțiuni cunoscute de la studiul Geneticii în liceu, însă rememorarea lor mi se pare importantă, în acest context.
Așadar, pentru început:
Toate organismele vii din această lume sunt modificate genetic. Niciun organism nu este identic cu altul. Fiecare are o amprentă genetică diferită (o identitate), iar acest lucru stă la baza diversității lumii vii. Modificările continue ale organismelor vii (numite și mutații) au dus la evoluția tuturor speciilor.
Fiecare dintre noi suntem rezultatul unor modificări genetice produse și moștenite în timp.La baza acestor diferențieri stă molecula organică numită ADN – acronimul pentru acidul dezoxiribonucleic. Acesta codifică sinteza proteinelor. Proteinele sunt baza materiei din care suntem cu toții făcuți.
Codul ADN este segmentat pe regiuni ce alcătuiesc gene. Genele sunt baza eredității și determină diferențele dintre toate organismele vii, indiferent de specie, gen, regn, etc.
Fără să cunoască aceste amănunte, și fără să cunoască genele, oamenii au învățat să lucreze cu ele cu mii de ani în urmă, când au început să practice agricultura, selectând soiuri de plante și rase de animale și păstrându-le pe cele mai productive. Acest proces se numește ameliorare (a trăsăturilor plantelor și animalelor) și continuă și în zilele noastre.
Evident, însă, procesul de ameliorare s-a diversificat și a devenit tot mai precis. Astăzi, cercetătorii pot induce modificări la nivelul ADN-ului plantelor pentru a le aduce anumite îmbunătățiri ce țin de aspect, toleranță, rezistență, fiziologie, gust, culoare și pentru a le face, astfel, mai productive și mai rezistente la factorii de stres. În acest scop se pot folosi mai multe metode, unele clasice, și altele mai noi, moderne. Metodele de ameliorare a plantelor includ, printre altele, încrucișarea și selecția (metodă folosită de mii de ani), mutageneza aleatorie chimică sau prin iradiere, sau folosind tehnici de inginerie genetică, adică intervenții directe asupra materialului genetic (la nivel de cod genetic sau la nivel de gene). Aceste modificări pot fi realizate în vivo (în natură) sau în vitro (în laborator). Voi folosi în continuare termenul de mutageneză pentru a descrie acele tehnici prin care este alterat materialul genetic al unui organism.
Deși, științific vorbind, toate organismele vii sunt modificate genetic, conform legislației Uniunii Europene, un Organism Modificat Genetic (GMO) este acel organism, cu excepția celui uman, în care materialul genetic a fost modificat într-un mod care nu se produce în mod natural prin încrucișare și/sau recombinare naturală. Cu alte cuvinte, conform legiuitorului european, o plantă care are material genetic provenit de la șoarece este modificată genetic. Asta pentru că, cele două specii nu sunt compatibile sexuat și în mod natural nu își recombină sau transferă material genetic între ele. Acest lucru se poate întâmplă doar prin transgeneză.
Noile Tehnici Genomice sau NGT reprezintă un termen dat unei varietăți de tehnici ce modifică materialul genetic al unui organism, fără transfer de material genetic de la alte specii. Aceste tehnici întră în sfera editării materialului genetic (genomului). Repet, editarea genomului, nu implică un transfer de gene de la specii care nu sunt compatibile sexuat.
Punem face o analogie a editării genomnului cu o operație laparoscopică asupra ADN-ului unei celule. Aceste tehnici nu au existat acum mai bine de 20 de ani, la data adoptării în Uniunea Europeană a Directivei ce reglementează organismele modificate genetic.
Există astăzi o serie de tehnici de editare a genomului, ce pot modifica direcționat și specific anumite secvențe de ADN sau zone din genom (gene). Din acest motiv, aceste tehnici întră în categoria metodelor de mutageneză țintită, direcționată.
Prin urmare, unde se încadrează juridic organismele modificate, obținute prin tehnici, metode de mutageneză direcționată?
În Directiva 2001/18 ce reglementează Organismele Modificate Genetic pe teritoriul Uniunii Europene (și inclusiv plantele modificate genetic), există un articol, care face referire la câteva tehnici (printre care și mutageneză), și care stipulează faptul că Directiva nu se va aplica organismelor obținute prin tehnicile de modificare genetică listate în Anexa IB.Termenul de mutageneză ar include o serie de tehnici precum mutageneză clasică prin chimizare și iradiere, tehnici convenționale, aleatorii, operate pe plante, în mare parte, în vivo (nu prin inginerie genetică în laborator), tehnici care implică modificarea aleatorie a materialului genetic, nu prin transferul de gene. Este de reținut faptul că modificările obținute prin mutageneză clasică pot fi obținute și prin ameliorare convențională, prin încrucișări și selecție, de-a lungul timpului.
Numai că, așa cum am menționat anterior, de la data intrării în vigoare a Directivei, au apărut și alte metode/tehnici noi, de laborator (in vitro), ce permit realizarea unor modificări specifice, țintite, la nivel de ADN.
Dar atunci cum sunt reglementate organismele (plantele) obținute prin tehnici de mutageneză clasică și țintită, în situația în care, conform Directivei 2001/18, aceste organismele nu sunt considerate organisme modificate genetic?
La acțiunea unor asociații de fermieri mici din Franța, care au contestat în instanță poziția Franței de a excepta organismele obținute prin mutageneză de la aplicarea Directivei din 2001, în speță privind evaluarea de risc pentru mediu și sănătate și etichetare, Curtea Europeană de Justiție a fost solicitată de către statul francez să se pronunțe asupra interpretării Directivei, și anume, să se pronunțe dacă organismele obținute prin mutageneză sunt organisme modificate genetic conform Directivei, și pe cale de consecință, dacă cele din urmă trebuie să se supună prevederilor acesteia.
Conform deciziei pronunțate de către Curtea Europeană de Justiție în iulie 2018 (Judgment in case 528/16), organismele obținute prin mutageneză sunt organisme modificate genetic și sunt, în general, supuse obligațiilor conform Directivei pe organisme modificate genetic.
Numai că, în pronunțarea Curții, mai apare o concluzie importantă: organismele obținute prin tehnici de mutageneză care au fost utilizate în mod uzual (convențional, ie. tradițional) în dezvoltarea mai multor produse și care au o istorie îndelungată de utilizare sigură sunt exceptate de la aceste obligații, acestea putând fi condiționate de către statele membre, în acord cu legislația Uniunii și a obligațiilor conform Directivei. În această categorie ar intra tehnicile de mutageneză clasică, dezvoltate și utilizate mult înaintea adoptării Directivei.
La întrebarea privind încadrarea tehnicilor de mutageneză apărute după anul 2001, anul întrării în vigoare a Directivei, Curtea consideră că și cele din urmă organisme, rezultate din tehnici noi de mutageneză, sunt considerate organisme modificate genetic și se supun prevederilor Directivei. Interpretarea ia în considerare faptul că aceste tehnici și metode de mutageneză modifică materialul genetic a unui organism într-un mod ce nu are loc în mod natural, prin intervenția directă a omnului.
Și acum mă întorc la propunerea de regulament privind plantele obținute prin Noile Tehnici Genomice.
Se poate observa faptul că, atât conform Directivei 2001/18 cât și deciziei CEJ din 2018, toate metodele și tehnicile de modificare genetică (prin mutageneză) dezvoltate după anul 2001, sunt încadrate la Organisme Modificate Genetic, iar ca urmare, organismele rezultate din aceste noi tehnici de mutageneză țintită, direcționată, se supun prevederilor Directivei 2001/18. Prin urmare, în prezent, chiar și plantele obținute prin Noile Tehnici Genomice sunt încadrate legal la Organisme Modificate Genetic.
Ca urmare a deciziei CEJ și pentru a aduce la zi legislația și a o alinia cu noutățile științifice din ultimele două decenii, Comisia Europeană caută să reglementeze diferit produsele obținute prin aplicarea acestor noi tehnici și metode. În acest sens, a venit în 2023 cu o propunere de regulament care să permită legiferarea cercetării, obținerii și comercializării plantelor obținute prin aceste noi tehnici și a produselor derivate. Scopul declarativ al regulamentului este să reglementeze aceste plante ca să permită sectorului agro-alimentar să contribuie la atingerea obiectivelor de inovație și sustenabilitate a Comisiei prin Pactul Verde European și a celor două strategii: Biodiversitate și De la fermă la consumator.
Astăzi, aceste plante ar trebuie autorizate pe Directiva 2001/18, dar e important de menționat faptul că, din 1998, în Uniunea Europeană nu s-a mai autorizat pentru cultivare nicio altă plantă modificată genetic.
Care sunt punctele de interes în legătură cu aceste noi tehinci, conform propunerii de regulament?
1. Prin aceste tehnici rezultă organisme cu modificări echivalente celor ce pot fi obținute prin metode convenționale de ameliorare sau organisme cu modificări mai complexe. De aici rezultă și împărțirea în două categorii: plante NGT1 și NGT2, despre care vom vorbi mai încolo.
2. Tehnicile de mutageneză țintită și cisgeneză (inclusiv intrageneză) includ modificări la nivelul genomului, fără inserarea de material genetic de la alte specii care nu sunt compatibile sexuat (transgeneză), cazul organismelor modificate genetic. Aceste tehnci se bazează doar pe fondul genetic (resursele de gene) disponibil amelioratorilor pentru ameliorare convențională și includ și fondul de gene de la rude mai îndepărtate de specii de plante ce pot fi ameliorate prin tehnici convenționale avansate de ameliorare.
3. Modificările genetice introduse prin aceste tehnici nu pot fi distinse de mutațiile naturale sau modificări genetice induse prin tehnici de ameliorare convențională. Laboratorul de referință al Uniunii Europene pentru alimente și furaje (ENGL), în colaborare cu Rețeaua Europeană de laboratoare pe organisme modificate (ENGL) subliniază faptul că produsele care au o secvență de ADN identică, dar care au fost obținute fie natural sau prin ameliorare convențională, sau prin utilizarea noilor tehnici genomice nu pot fi distinse prin metode analitice. Cu alte cuvinte, nu poți detecta ce metodă a fost folosită.
4. Plantele obținute prin noile tehnici genomice categoria 1 (NGT1) sunt plante care ar putea apărea în mod natural sau ar putea fi obținute prin tehnici convenționale de ameliorare. Această categorie de plante ar trebui ca atare tratată la fel ca plantele care apar în mod natural sau care au fost obținute prin tehnici de ameliorare convențională, considerând că sunt echivalente și că, riscurile acestora sunt comparabile. Adică, ar trebui derogate în toate privințele de la legislația Uniunii Europene pe organisme modificate genetic.
5. Regulamentul stabilește criterii pentru a se stabili și verifica dacă o plantă obținută prin noile tehnici genomice este echivalentă plantelor apărute în natură sau plantelor obținute prin ameliorare convențională (se introduc criterii de echivalență pentru plante categoria NGT 1). Aceste criterii includ tipul și amploarea modificării genetice ce pot fi observate în natură sau în organismele obținute prin tehnici de ameliorare convențională și trebuie să includă limite stabilite în privința mărimii și numărului de modificări genetice la nivelul genomului plantelor obținute prin noile tehnci (NGT). Cunoștințele științifice indică faptul că mutageneza țintită și tehnicile de cisgeneză pot duce la modificări genetice ce sunt similare mutațiilor ce pot apărea spontan în natură sau ca urmare a tehnicilor de ameliorare convențională.
Conform ultimei variante a propunerii de regulament, plante NGT din categoria 1 nu pot fi purtătoare a unui caracter de toleranță la erbicide.
6. Regulamentul stabilește clar tipurile de mutații ce pot aparea în natură sau prin ameliorarea convențională și face o corespondență a tipurilor de modificări ce pot fi induse prin mutageneză țintită.
7. Un alt aspect extrem de important este modul în care sunt definiți descendenții plantelor obținute prin noile tehnici genomice, categoria 1. Avem astfel următoarele situații: descendenții rezultați din ameliorarea convențională folosind o plantă NGT categoria 1 (încrucișarea unei plante NGT categoria 1 cu o plantă ameliorată convențional sau încrucișarea a două plante NGT categoria 1), trebuie să respecte condițiile impuse unei plante NGT categoria 1, dar pentru care nu trebui să i se verifice/valideze statutul înaintea introducerii pe piață. În schimb, descendenții unei plante NGT categoria 1 pe care s-au utilizat tehnici de mutageneză țintită sau cisgeneză vor fi supuși procedurii de verificare pentru stabilirea îndeplinirii criteriilor de echivalență pentru plantele NGT categoria 1 înaintea introducerii acestora pe piață. În cazul în care aceste criterii nu sunt îndeplinite, produsul (descendenții) poate fi introdus pe piață doar ca plantă NGT categoria 2.
8. Toate plantele care nu îndeplinesc criteriile de echivalență stabilite pentru a fi recunoscute ca fiind plante NGT categoria 1 vor fi automat trecute în categoria 2. Plantele din categoria 2 vor intra automat sub incidența legislației ce reglementează organismele modificate genetic (Directive 2001/18).
9. Criteriile de echivalență pentru stabilirea apartenței plantelor NGT la categoria 1 sunt și vor fi stabilite de către Comisia Europeana și vor fi revizuite periodic de către aceasta, în urma progresului tehnologic și științific în domeniu. În acest sens, Comisia lasă deschisă ușa pentru a putea revizui în viitor anumite aspecte din regulament (Delegation of Acts). În propunerea de regulament este stipulat faptul că modificarea acestor criterii trebuie să aibă la bază o fundamentare științifică. Pentru ca o plantă să fie recunoscută ca planta NGT categoria 1, trebuie să existe o verificare și validare a criteriilor de echivalență și o declarație ce confirmă statutul de plantă NGT categoria 1. Această declarație de confirmare a statutului trebuie să existe înaintea introducerii în mediu a plantei respective (introducerea în mediu înseamnă introducerea cu scopul cercetării sau cu scopul introducerii pe piață) și trebuie să vină la pachet cu un număr de identificare al plantei respective.
10. Trasabilitatea plantelor NGT categoria 1 va fi realizată prin alocarea unui număr de identificare. Acest număr se va regăsi într-o bază de date publică ce va fi stabilită la nivelul Uniunii Europene. Acest lucru va asigura o transparență legată de trăsăturile plantelor obținute și va reprezenta un instrument important în legătură cu procesul de brevetare.
11. Plantele NGT categoria 1 vor fi supuse regimului de reglementare specifică plantelor obținute prin ameliorare convențională.
În acest sens, și ca o concluzie, conform propunerii de regulament, plantele NGT categoria 1 se vor supune aceluiași regim de reglementare ca și cele obținute prin ameliorare convențională, vor fi exceptate (derogate) de la aplicarea prevederilor Directivei 2001/18 ce reglementează organismele modificate genetic și li se va atribui un număr de identificare pentru trasabilitate. În propunerea de regulament nu se creează o categorie nouă de produse. În baza analizei criteriilor de echivalență propuse în regulament, o parte din plantele obținute prin Noile Tehnici Genomice rămân sub jurisidcția Directivei pe organisme modificate genetic (plantele NGT categoria 2, cele care nu îndeplinesc criteriile de echivalență pentru categoria 1), iar cele din categoria 1 vor fi tratate, din perspectivă de reglementare, ca orice plante obținute prin ameliorare convențională, cu excepția faptului că li se atribuie un număr de identificare ce se va regăsi într-o bază de date publică a plantelor cu statut validat de plantă NGT categoria 1.
Ca și în cazul plantelor obținute prin metode convenționale de ameliorare și a produselor derivate din acestea (producția), plantele NGT categoria 1 și produsele rezultate din acestea se vor supune legislației sectoriale aplicabilă alimentelor, furajelor și produselor, altele decât alimente și furaje, precum semințe și material semincer de reproducere. Materialul semincer de reproducere NGT categoria 1 trebuie etichetat cu categoria 1 NGT.
În baza celor expuse anterior, rezultă faptul că doar organismele (plante) ce intră sub incidența Directivei 2001/18 vor fi obligate să respecte condițiile de coexistență, specifice plantelor modificate genetic. Termenul de coexistență se referă la trasabilitatea culturii de la înființare, până la valorificarea producției.
Noile Tehnici Genomice sunt folosite, în prezent, într-un număr mare de aplicații, înclusiv în medicină.
Recent, autoritățile din Statele Unite au autorizat două tratamente revoluționare împotriva unei boli genetice și ereditare a sângelui, drepanocitoza. Unul din tratamentele folosește o tehnică (tehnologie) de editare a genomului (tehnologia CRISPR). Tehnologia de editare a genomnului asigură o precizie și o ușurință mai mare de utilizare în raport cu tehnologiile existente. De asemenea, noul tratament numit Casgevy a fost deja autorizat în luna noiembrie și de către autoritățile de reglementare din Marea Britanie.
Actuala propunere de regulament pentru plantele obținute prin noile tehnici genomice va creiona viitorul cercetării în ameliorarea plantelor, în Europa, pentru multe decenii înainte.
Având în vedere contextul legal actual al acestori noi tehnici și a produselor obținute din acestea, lipsa sau restrângerea unor instrumente disponibile astăzi fermierilor din Europa, dar și stringenta nevoie de inovare în domeniu pentru a asigura un flux contant de inovație către piața, întrebarea cheie la care ar trebui să se găsească răspuns în contextul actualelor dezbateri este dacă această legislație este necesară.
Fermierii trebuie să se pronunțe dacă au nevoie și vor să aibă acces într-un viitor la noi varietăți și soiuri, obținute prin aceste noi tehnci de ameliore de precizie, într-un timp mai scurt în comparație cu tehnologiile de ameliorare existente.
Accesul în Uniunea Europeană a Noilor Tehnici Genomice poate deschide calea către noi proiecte de cercetare privată și publică în domeniu, iar beneficiarii direcți ai acestor tehnici vor fi fermierii prin accesul la noi varietăți și soiuri ce pot avea caractere îmbunătățite, pot fi obținute într-un termen mult mai scurt și pot adresa unele provocări cauzate de factorii de stres biotici și abiotici.
Un punct mult dezbătut în contextul subiectului NGT este brevetarea. Despre acest lucru promit să revin într-un alt material.
* Andrei Măruțescu este vice-președinte al Alianței Industriei Semințelor din România și, în același timp, specialist in domeniu reglementării biotehnologiilor și biosecuritate.